În ultima vreme, în sectorul de piață dedicat
educației timpurii au apărut numeroase ateliere de joc senzorial pentru copii.
Fiind implicată în mod direct în astfel de activități, atât ca mamă, cât și ca
profesionist, m-am gândit că ar fi util să scriu puțin despre ce înseamnă
acest termen.
Stimularea
senzorială reprezintă impactul pe care informațiile din mediul înconjurător îl au asupra creierului, informații primite prin intermediul simțurilor (atingere, văz, auz, miros,
gust și kinestezie).
Copiii au nevoie să fie stimulați de timpuriu pentru o dezvoltare cât mai
sănătoasă a creierului. O serie de cercetări în domeniu confirmă faptul că acei
copii care primesc o stimulare adecvată pot atinge un coeficient de inteligență
mai ridicat, față de cei care sunt substimulați sau suprastimulați.
Ce înseamnă o stimulare adecvată?
La naștere, creierul bebelușului este imatur și necesită stimulare
pentru a se dezvolta. El are nevoie să cunoască lumea într-un mod gradual și echilibrat. O stimulare excesivă poate suprasolicita creierul, iar efectul negativ
rezultat se reflectă asupra stării emoționale și asupra capacității de învățare.
Spre exemplu, poate a-ți observat cum bebelușii se irită dacă sunt expuși prea mult timp la lumină, la muzică puternică sau chiar la atingere. Această reacție emoțională reprezintă semnalul clar al faptului că ei se simt compleșiți de cantitatea de informații pe care nu reușeșc să o gestioneze.
Pe de altă parte, deficitul de stimulare nu ajută creierul să-şi dezvolte reţele neuronale, lăsând lacune însemnate, atât din perspectivă emoţională, cât şi cognitivă. De aici rezultă multe dificultăți de natură emoțională, comportamentală și de învățare: tulburări de concentrare a atenției, întârziere în dezvoltare, dificultăți în înțelegerea și reproducerea informațiilor, anxietate, agresivitate, lipsa empatie, ș.a.
Spre exemplu, poate a-ți observat cum bebelușii se irită dacă sunt expuși prea mult timp la lumină, la muzică puternică sau chiar la atingere. Această reacție emoțională reprezintă semnalul clar al faptului că ei se simt compleșiți de cantitatea de informații pe care nu reușeșc să o gestioneze.
Pe de altă parte, deficitul de stimulare nu ajută creierul să-şi dezvolte reţele neuronale, lăsând lacune însemnate, atât din perspectivă emoţională, cât şi cognitivă. De aici rezultă multe dificultăți de natură emoțională, comportamentală și de învățare: tulburări de concentrare a atenției, întârziere în dezvoltare, dificultăți în înțelegerea și reproducerea informațiilor, anxietate, agresivitate, lipsa empatie, ș.a.
Când prea mult e prea mult?
Vârsta, nivelul de dezvoltare, temperamentul, toate joacă un rol important în
identificarea nivelului optim de stimulare pentru fiecare copil. În general, activitățile de stimulare ar
trebui limitate la trei sesiuni pe zi, durata fiind în funcție de vârsta
copilului: 10-15 minute pentru bebeluși până la 6 luni; 15-30 minut până la 18 luni; 30-40 minute pentru cei până la
24 luni.
Copilul tău îți va semnala când “prea mult” e “prea mult”. Dacă devine iritat după doar 10 minute, dacă dă la o parte jucăriile sau le aruncă nervos, dacă se agită prea tare, probabil este timpul să te oprești!
Este important, ca părinte, să observi aceste semnale și să-ți amintești că stimularea senzorială trebuie să fie întotdeauna plăcută atât pentru tine, cât și pentru copilul tău !
Copilul tău îți va semnala când “prea mult” e “prea mult”. Dacă devine iritat după doar 10 minute, dacă dă la o parte jucăriile sau le aruncă nervos, dacă se agită prea tare, probabil este timpul să te oprești!
Este important, ca părinte, să observi aceste semnale și să-ți amintești că stimularea senzorială trebuie să fie întotdeauna plăcută atât pentru tine, cât și pentru copilul tău !
Într-un
articol viitor: despre simţuri şi stimulare senzorială
prin joc.